Ferma animăluțelor

Nu sunt neapărat un fan CTP. Îl urmăresc de multe ori şi pentru că este unul din puţinii gazetari cu notorietate care ţine cu adevărat la această meserie. Şi, în mare, cred că CTP şi-a făcut datoria faţă de meserie, în ciuda unor nu puţine derapaje de limbaj. Ziaristul are obligaţia, dacă îşi exprimă opinii în spaţiul public, să aibă argumente. Iar dacă polemizează trebuie să dea dovadă şi de decenţă, de echilibru, la fel şi cei care îl „atacă”, tot în spaţiul public. Numai de „polemici cordiale” nu a fost vorba în urma articolului „Satana în sutană” semnat de CTP. Asupra gazetarului s-au revărsat prea multe vorbe care nu au nicio legătură cu decenţa, cu echilibrul, cu muştruluiala pertinentă, cu analiza echidistantă. Preoţi, şi din Sălaj, au scris despre CTP, de pildă, că este „un personaj care suferă cronic de o patologie psihiatrică dintre cele mai severe dublată şi de o afecţiune de etiologie demonică” (adevarul.ro). Purtătorul de cuvânt al BOR a afirmat, printre altele, că nu poate comenta „colcăiala cripto-socialistă din câteva nuclee mediatice infestate de cristofobie anti-ortodoxă și din care se ițesc capetele pleșuve și deloc limpezi, analfabete cultural și religios ale unor pseudo-jurnaliști trăitori în bula lor de fiere”, decât „în dificila cheie a compătimirii creștine” (stirileprotv.ro). Ei, na, e foarte puţin probabil ca CTP să fie „analfabet cultural şi religios” ori „pseudo-jurnalist”. Problema, accentuată şi de nevrozele pandemiei, e că la violenţă s-a răspuns cu multă violenţă. Şi cu multă ură. „Dificila cheie a compătimirii creştine”… Fraza ce i-a scos din sărite pe mulţi, înroşind şi fb-ul: „Pentru a prosti oamenii, șarlatanul Daniel n-are nevoie de matematică, nici de logică – o dă direct, ca o strigătură pentru vitele ce le păstorește: ascultați ce vă spun, fiindcă a interzis pelerinajul la moaștele Sf. Dimitrie în octombrie 1989, comunismul a căzut peste câteva luni” (republica.ro). Limbajul e inadecvat, fără îndoială! Dar, dincolo de limbaj şi de excesele de violenţă şi ură, megascandalul mi-a arătat şi o Românie parcă a unei ferme a animăluţelor. Animăluţele alea de pluş ori pufoase, gingaşe, delicate care latră imediat foarte nervos pentru că cineva le-a spus vite. Chiar aşa, „noi suntem vite, nişte animăluţe aşa drăguţe?” Evident, nu putem generaliza. Aici e poate cea mai mare greşeală a textului CTP. Dar, totuşi, nu sunt cam prea multe animăluţe, pardon vite printre noi?…

Daniel Săuca

Magazin Sălăjean

magazinsalajean.ro