Daniel Săuca

Zalăul în vremea pandemiei mi-a adus aminte de vechiul târg, pe care l-am prins puțin, de altfel, dar, totuși, mi-a rămas în memorie. Probabil așa va redeveni Zalăul nostru sau al vostru, un târg. Cu sau fără multinaționale și una bucată mall.

Industria nunților, în colaps. Industria spectacolelor, în colaps. „Moare cultura vie!”, scria cineva, ceea ce se poate constata ușor. Fără spectacole și fără nunți mai ales, vorbă celebră, viața e pustiu…

Se fac planuri de concedii. Mai ales la mare. Abia aștept să văd la televizor mii de români în slip cu masca pe figură.

Sunt convins: în aceste vremuri tulburi mass-media a/u ajuns pe noi culmi de audiență/e. Mai ales televiziunile. Și „on-line-ul”. Vrând, nevrând, milioane de români se uită zilnic mai des la telejurnale ori la dezbateri, chiar dacă, nu de puține ori, vor să arunce televizorul pe geam. Năpăstuită, în continuare, e presa printată, nu numai la noi. Sau, poate, mai ales la noi, unde obișnuința de a cumpăra un ziar tipărit s-a „virusat” cu mult înainte de începutul flagelului covidian. Nu știu dacă a crescut audiența mass-media de calitate. Sau, altfel spus, și câți români s-au informat din „surse oficiale”. Nici nu știu dacă nu ar trebui să renunțăm la eticheta „presă de calitate”. Cine poate garanta, în vremuri de pandemie, profesionalismul media? Și nu numai. Felicitări pentru ziariștii și media care în această perioadă au rămas dacă nu profesioniști întru totul, măcar serioși.

Și tot legat de presă: onor Guvernul a „rezolvat” măcar una din doleanțele ridicate în ultima vreme ba de ziariști, ba de asociații ale gazetarilor sau de patronate din media? Nu am auzit nimic. Și, destul de probabil, nici nu voi auzi.

Anul electoral și presiunea „economicului” vor învinge securitatea sanitară. Cu ce preț? Vom vedea nu peste multă vreme.

Am urmărit-o cu interes pe doamna ministru al Educației vorbind la televizor. M-am simțit ca un copil de grădiniță.

De aproape două luni am ascultat, văzut, citit atâția experți, virusologi, epidemiologi, psihologi, medici, sociologi, istorici, scriitori, profesori, popi, politicieni, ziariști, popor supărat încât aș putea ține binișor un curs(uleț) despre pandemia de anul ăsta. Cea mai „tare” expertiză de zilele trecute e că blestematul de covid 19 dispare după 70 de zile, indiferent dacă facem ceva sau nu pentru prevenire.

Se va schimba ceva în bine, structural, în România, după 15 mai? În an electoral, e puțin probabil.

Magazin Sălăjean, 29 aprilie 2020

www.magazinsalajean.ro

BANI PENTRU PRESĂ. Guvernul va aloca 40 de milioane de euro pentru presă, în următoarele patru luni (200 de milioane de lei). Adică 10 milioane de euro pe lună. Peste jumătate din bani se vor duce către televiziuni, iar un sfert către site-uri. Ce va face presa pentru acești bani? Cum se vor împărți? Cine și cum îi va putea accesa? Paginademedia.ro vă prezintă, în continuare, toate detaliile din Ordonanța de urgență pe care Guvernul a adoptat-o astăzi. (paginademedia.ro, 30 aprilie 2020)

E de văzut, printre altele, cum se va (putea) aplica ordonanța de urgență amintită și, mai ales, câți bani vor primi media locală. Probabil voi reveni cu acest subiect, pe măsura „implementării” darului guvernamental. (D.S.)

Daniel Săuca

S-a instituit starea de urgență. Nu avem ce să facem decât să avem încredere în autorități, chiar dacă, nu în puține cazuri, din păcate, nu transmit tocmai încredere. Repet și eu îndemnul să fim cu toții responsabili. Și cât mai calmi cu putință. Acum vom vedea, în vremuri grele, cum se comportă fiecare dintre noi. Să avem încredere unii în ceilalți. Chiar și cu cei mai mari dușmani.

Cei care vor scăpa vor vedea o altă lume. Poate mai bună decât cea de ieri.

Am teoretizat și eu pe tema sfârșitului lumii. Într-o pagină din „Leprozar” scriam să judecăm (cu înțelepciune) situațiile, nu oamenii. Un ideal impus. Libertatea fără reguli. Suferința universală. „Misterios este faptul că, în cazul ciumei lui Justinian, epidemia s-a stins de la sine, agentul patogen dispărând brusc” (Historia, nr. 148, mai 2014). Poate au dispărut șobolanii. Au început să părăsească Pământul (corabia vieții) , dacă tot ar fi dispărut jumătate din populația lumii de atunci (conform sursei citate, ciuma „a ucis undeva între 30 și 50 de milioane de persoane, circa jumătate din populația totală a lumii”). În secolul VI d. H. Uită că acum trăiesc pe viu sfârșitul lumii. A lumii pe care o știam până ieri.

În „Adevărul” de vineri psihoterapeutul Cosmin Meleacă: „Însingurarea se defineşte prin tendinţa individului de a se îndepărta de mediul social, de a se izola, în pofida nevoii înnăscute de conectare socială. A fi însingurat nu este aceeaşi lucru cu a fi singur. Chiar şi cei care trăiesc alături de alţi oameni pe tot parcursul zilei sau într-o relaţie de lungă durată pot simţi o singurătate profundă şi omniprezentă. Ea ne poate afecta la orice vârstă, deşi adolescenţii şi persoanele vârstnice sunt mai susceptibili să fie afectate decât restul populaţiei. Sunt cercetări care indică faptul că mai mult de 20 la sută dintre persoanele de peste 60 de ani se însingurează”. Temă de meditație: singurătatea/însingurarea în vremea coronavirusului.

S-a instituit starea de urgență. Respectați recomandările autorităților privind conduita socială responsabilă în prevenirea răspândirii coronavirus (COVID-19). Îi rog pe colegii ziariști, membri sau nu ai Asociației Jurnaliștilor din Sălaj, să dea dovadă de responsabilitate! Informați-vă doar din surse oficiale! Nu colportați zvonuri, informații neverificate!

Magazin Sălăjean

magazinsalajean.ro

Daniel Săuca

Ceva vâlvă a stârnit inițiativa parlamentară ce vizează scutirea jurnaliștilor de plata impozitului pe venit. Câțiva ziariști, în frunte cu CTP, i-au cerut președintelui Iohannis să nu promulge legea cu pricina. Într-o scrisoare deschisă, ei susțin, printre altele, că „măsura este în primul rând nedreaptă. Fiecare cetățean care muncește trebuie să beneficieze de un regim fiscal egal, cu excepția situațiilor prevăzute de lege, de ex. persoanele cu handicap. Considerăm că nu există motive pentru ca «jurnaliștii» să fie încadrați la excepții. Dacă se face asta, așa cum a votat Parlamentul, atunci e vorba de privilegii financiare pentru «jurnaliști», categorie nedefinită în care se poate introduce, practic, oricine pentru a încasa niște bani”. Au dreptate colegii. Mă mir însă, dacă tot au invocat existența unei „categorii nedefinite”, că nu au solicitat și „definirea categoriei” jurnaliștilor, printr-o lege. Încă o dovadă, dacă mai era cazul, pentru necesitatea construirii unei legi a presei. Cât privește sprijinul statului, reiau și aici rânduri mai vechi: ar merita sprijin inteligent reclădirea sistemelor de distribuție a publicațiilor și cărților tipărite (aflate în colaps de prea mulți ani); revigorarea obișnuinței de a face abonamente, mai ales în școli și instituții publice, la publicații tipărite de interes general și cultural, precum și cumpărarea, cu subvenție de la stat, de cărți din producția autohtonă; ar merita sprijinite mult mai consistent lecturile publice, conferințele scriitorilor, jurnaliștilor și oamenilor de știință mai ales în unitățile de învățământ, o țintă fiind și reducerea numărului de „analfabeți funcționali”, în speranța că tot mai mulți români vor citi și vor înțelege ceea ce citesc dintr-o carte tipărită sau dintr-un ziar tipărit. Competiția „printului” cu „mediul on-line” e acerbă și disproporționată. E greu de crezut că lupta unor „liliputani” naționali sau locali cu „dinozauri globali”, precum Facebook ori Google, va fi câștigată de primii. De mulți ani, în acest context, nu înțeleg și de ce Statul (condus de politicieni) a lăsat și media națională la mâna globalizării, a intereselor marilor companii transnaționale. De ce nu există sprijin inteligent, legal și pentru piața de publicitate & anunțuri, și pentru alte componente ale supraviețuirii presei… Cum bine scria Matei Martin, într-un recent număr din „Dilema veche”, nu există măsuri prin care presa să fie ajutată să se ajute singură. Poate și pentru că pe cei care ne conduc nu-i interesează, probabil și pentru că breasla ziariștilor nu e reprezentată unitar și convingător la nivel național. Apropo, știți ce pensie are un ziarist sălăjean cu, să zicem, 40 de ani de activitate? Oricum, nu cred că se va schimba nimic în bine până ce decidenții importanți nu vor înțelege că jurnalismul e un serviciu pentru binele public. Și o condiție a existenței pluralismului, a democrației.

Magazin Sălăjean

magazinsalajean.ro

Matei Martin

Proiectul legislativ cu privire la scutirea jurnaliștilor de plata impozitului pe venit stîrnește controverse. Primii care au reacționat sînt tocmai cei „scutiți“ de impozit, adică jurnaliștii. Mai multe organizații care au drept misiune promovarea libertății de expresie și drepturile jurnaliștilor îi cer președintelui să nu promulge această lege. Printre obiecții: legea îi include pe jurnaliști în familia profesiilor beneficiare ale unui tratament preferențial – această condiție de „speciali“ fiind de natură a altera imaginea publică a profesiei; în plus, legea îi pune pe jurnaliști într un conflict de interese, de vreme ce presa s-a poziționat mereu împotriva privilegiilor acordate magistraților, oamenilor politici, funcționarilor etc. (…)

Dilema veche

dilemaveche.ro