Încă un bastion al presei independente din Ungaria a ajuns în mâinile guvernului

(…) „Bloomberg este de părere că Orbán Viktor a creat cel mai mare aparat de propagandă din Europa cu scopul de a transmite eficient mesajele sale către populaţie. Premierul maghiar este aproape să pună mâna pe toată presa din Ungaria. Plecarea în masă a angajaţilor de la index.hu înseamnă sfârşitul unei publicaţii foarte populare, care însă a fost un ghimpe în coasta guvernului, pentru că nu a vrut să se aplece sub linie – concluzionează agenţia de ştiri americană” (…).

Székely Ervin, Rador

rador.ro

„E o profesionistă care frizează perfecțiunea. Acum a fost o amatoare, dar a salvat niște vieți”

Cristian Tudor Popescu: „O cunosc pe Andreea Esca de mai bine de 20 de ani. Am fost cablat cu ea în nenumărate emisiuni. N-am văzut-o niciodată așa cum am văzut-o în această seară. Este o profesionistă a știrilor, a meseriei, care frizează mereu perfecțiunea. Acum nu a mai fost profesionistă. A fost amatoare, în sensul profund al rădăcinii acestui cuvânt – și anume acela de a iubi. Cred că Andreea Esca a salvat în această seară, fără să fie medic și fără să fie preot, cred că a salvat niște vieți și niște suflete prin ceea ce a spus și cum a spus”.

Digi24

digi24.ro

Ioana AVĂDANI

Epidemia de COVID-19 ne-a pus în fața unor situații excepționale pe multe planuri. Modul în care autoritățile au gestionat – dar și modul în care noi, „populația”, am răspuns la acele măsuri – spune foarte multe despre valorile și mecanismele societății românești. Decretele privind starea de urgență au permis, pentru prima oară în istoria post-decembristă, punerea în paranteze a prevederii constituționale potrivit căreia „nici o publicație nu poate fi suprimată”. Decretele au permis eliminarea site-urilor care promovează „fake news”, dar ce sînt acelea, doar autoritățile păreau a ști. Într-o serenă miopie, libertatea de exprimare nici măcar nu se număra printre drepturile anunțate ca fiind supuse limitării prin decretele prezidențiale. Ca și cum ar fi fost un drept de mîna a doua. (…)

Dilema veche

dilemaveche.ro

Daniel Săuca

Mă abțin cât pot să nu folosesc cuvinte, expresii prea „tari”. Încerc să fiu calm. Da, e mai bine. Am scris și eu: în criza accentuată de pandemie presa are nevoie de sprijin din partea guvernului (mă rog, Orban). Mai ales presa scrisă, tipărită, printată. Îndeosebi presa locală, cea mai afectată. Spre sfârșitul stării de urgență, guvernul (mă rog, Orban) a inventat, probabil și la presiunea BRAT (Biroul Român de Audit al Tirajelor, mă rog Transmedia, în fapt o asociație), o schemă de ajutor financiar a mass-media sub pretextul unei campanii publice privind măsurile de prevenire și limitare a răspândirii coronavirusului, precum și campanii de informare publică privind modul de reluare a activităților economice și sociale după încetarea stării de urgență. Pagina de Media mai scrie că ar fi vorba de 10 milioane de euro pe lună, timp de patru luni, și că peste jumătate din bani se vor duce către televiziuni, iar un sfert către site-uri: 55 la sută pentru televiziuni (47 la sută pentru cele naționale și 8 la sută pentru cele locale); 23 la sută pentru publicațiile online; 12 la sută pentru posturile de radio (8 la sută posturile naționale și 4 la sută cele locale); 5 la sută pentru presa scrisă (ziare, reviste); 4 la sută pentru outdoor; 1 la sută pentru creația materialelor campaniei. Toate astea și multe altele sunt cuprinse într-o Ordonanță de Urgență „pentru organizarea și desfășurarea unor campanii de informare publică în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea COVID-19” (OUG nr. 63 din 7 mai 2020). Lăsând la o parte și evidența stranie că televiziunile vor lua cei mai mulți bani (de ce neapărat?), o „chichiță” (de asta trăim în România) a înroșit telefoanele, a trimis dumnezei și sfinți înspre guvern (mă rog, Orban). Cererea ce trebuie depusă de organul media ce solicită finanțare e musai să conțină „date privind audiența/tirajul/traficul online, cu precizarea expresă a organismului independent în domeniu care a efectuat evaluarea”. Firește, dacă ești membru BRAT nu vei avea nicio problemă. Dar câte ziare tipărite din țară și din Sălaj au o asemenea evaluare „independentă”? Tirajul tipărit nu poate fi probat printr-o factură de la tipografie, de pildă? Traficul online nu poate fi probat de Google Analytics sau Trafic.ro? Chiar se mai pot măslui în 2020 asemenea cifre? Mă rog, încerc să fiu calm. În Sălaj nu cred că vreun ziar local a reușit/va reuși să „acceseze” amintitul program guvernamental, tocmai din cauza lipsei evaluării „independente”. Poate se vor face excepții (și de asta trăim în România). Poate. Sigur mare parte din bani vor merge înspre membrii BRAT și televiziunile & site-urile din București. Și uite așa guvernul (mă rog, Orban) a mai ratat o țintă: acordarea de sprijin real pentru supraviețuirea presei locale. Pentru că despre asta vorbim. Sau încercăm să vorbim. În van. Pentru că s-a demonstrat iar că nimeni de la București, politic, nu vrea să ne asculte. Probabil suntem prea mici pentru marile lor ambiții politice. Mă abțin cât pot să nu folosesc cuvinte, expresii prea „tari”. Încerc să fiu calm. Da, e mai bine.

Magazin Sălăjean, 22 mai 2020

www.magazinsalajean.ro

Györfi-Deák György

Laurenţiu Bran (1865-1942) a fost primul român care l-a vestit pe Eminescu într-o altă limbă, iar unele dintre sonetele tălmăcite de el în maghiară continuă să fie republicate şi azi în diferite antologii. El a activat ca preot, antologator, traducător, membru sârguincios al ASTRA, organizator al vieţii culturale din judeţ, fondator de biblioteci poporale, răspânditor al ştiinţei de carte printre oamenii simpli de la sate. Dar astăzi, la centenarul periodicului „Sălajul”, îl vom aminti ca pionier al presei româneşti din Jibou. „Sălajul” a pornit la drum şi a continuat să fie tipărit vreme de un deceniu datorită strădaniilor sale. I-a fost părinte, proprietar, editor, redactor şi corector: „Nu pofta de câştig, ci numai dragostea de neam ne-a îndemnat ca să scoatem o foaie românească în ţinuturile aceste lipsite de foi româneşti.” Primul număr a apărut în 29 aprilie 1920, fiind distribuit în Jibou şi în Zalău, cuprinzând 4 pagini de format A3 (290 x 420 mm). La început, a fost multiplicat la Tipografia „Hermes” din Baia Mare, precum s-a consemnat şi în „Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică” a lui Marian Petcu (Editura Polirom, Iaşi, 2012). A apărut cu o oarecare regularitate până în 30 decembrie 1929, întâi săptămânal, apoi bilunar. După terminarea marii crize mondiale, a reapărut o singură dată, în 15 aprilie 1933, de această dată la Cehu Silvaniei, ca organ de propagandă al Partidului Naţional Liberal (Duca). (…)

Magazin Sălăjean, 29 aprilie 2020

www.magazinsalajean.ro