Editorial

Daniel Săuca

Sunt în presa locală sălăjeană de prin 1992. Câţiva ani buni, prin „Transilvania Jurnal”, am activat şi în presa regională. Am scris, am auzit şi am văzut multe. De voie, de nevoie, am interecţionat, comunicat cu diversi lideri politici şi din administraţia centrală şi locală. Până mai anii trecuţi, cred, relaţia acestor persoane cu reprezentanţii mass-media era suportabilă. Exista, parcă, un respect reciproc. Şi „explozia” social media, lipsa reglementărilor legale privind meseria de jurnalist, sărăcia presei locale şi, mai recent, pandemia, au condus la o deteriorare a „relaţiei” dintre „a patra putere a stat” şi celelalte „puteri”. Mulţi politicieni, şi pe fondul nesfârşitelor campanii electorale din România, şi-au dat seama că nu prea mai au nevoie de ziarişti, ca pe vremuri, ci de „mercenari” care să activeze mai ales în zona liberă de aproape orice reguli a Internetului. De altfel, cam peste tot în România presa tipărită „clasică”, media locală, în general, are tot mai puţină importanţă în complicata relaţie dintre puterile, formale şi informale, ale statului. „Legea” o fac marile companii media bucureştene (nu puţine cu capital străin), companiile multinaţionale, globale (Yahoo, Facebook etc), companii ce „înghit” de altfel tot mai multă publicitate, şi din „conturile” ce erau destinate oarecum tradiţional şi presei locale, companiile (nu puţine cu capital străin) ce-şi derulează propriile campanii de comunicare şi publicitate (sunt tot mai multe canale de comunicare în online) sau partidele parlamentare (cu bugete tot mai consistente dar nu neapărat pentru presa locală de tip „clasic”). Până la urmă, cam despre asta este vorba: despre bani. Despre supravieţuire. Ei bine, în acest context tot mai puţin favorabil publicaţiilor „tradiţionale”, apar sau se accentuează şi probleme ce ţin de informarea publică, de relaţia între autorităţi şi ziarişti. O relaţie tot mai încordată, şi pentru că, din păcate, mulţi lideri „nu le au” cu comunicarea (nu numai cu cea publică) şi pentru că mai întotdeauna autoritatea nu poate ieşi din „logica” propagandei, campaniei electorale. Şi pentru că nu mai există respect pentru jurnalişti şi pentru jurnalismul pe „stil vechi”. Nu puţini reprezentanţi ai autorităţilor preferă chiar şi „fake news”-ul deoarece „ratingul” acestuia e net superior unei ştiri corecte dintr-o media de calitate. Desigur, există şi multe vini ale patronatelor, ziariştilor, dar nu despre asta vreau să vorbesc azi. Ce-i de făcut? Printre multe altele, cred că merită să avem în continuare încredere în organizaţii şi ziarişti care încă mai cred în norme deontologice. La noi în judeţ, de pildă, lăsând la o parte modestia, cred că Asociaţia Jurnaliştilor din Sălaj a militat constant pentru profesionalism, atât din partea membrilor, cât şi a „opoziţiei”. Sigur, nimeni nu-i perfect, dar eu chiar nu-i înţeleg pe sălăjenii (nu puţini cu funcţii) care preferă, de pildă, senzaţionalismul ieftin, gregar, mincinos unor informaţii corecte. În rest, aştept de prea mult timp: o lege a presei, reglementarea profesiei de jurnalist, reglementarea publicaţiilor online, purtători de cuvânt dedicaţi, sprijin deştept din partea statului pentru supravieţuirea presei de calitate... Sănătate!

Magazin Sălăjean

magazinsalajean.ro

 

Nu sunt neapărat un fan CTP. Îl urmăresc de multe ori şi pentru că este unul din puţinii gazetari cu notorietate care ţine cu adevărat la această meserie. Şi, în mare, cred că CTP şi-a făcut datoria faţă de meserie, în ciuda unor nu puţine derapaje de limbaj. Ziaristul are obligaţia, dacă îşi exprimă opinii în spaţiul public, să aibă argumente. Iar dacă polemizează trebuie să dea dovadă şi de decenţă, de echilibru, la fel şi cei care îl „atacă”, tot în spaţiul public. Numai de „polemici cordiale” nu a fost vorba în urma articolului „Satana în sutană” semnat de CTP. Asupra gazetarului s-au revărsat prea multe vorbe care nu au nicio legătură cu decenţa, cu echilibrul, cu muştruluiala pertinentă, cu analiza echidistantă. Preoţi, şi din Sălaj, au scris despre CTP, de pildă, că este „un personaj care suferă cronic de o patologie psihiatrică dintre cele mai severe dublată şi de o afecţiune de etiologie demonică” (adevarul.ro). Purtătorul de cuvânt al BOR a afirmat, printre altele, că nu poate comenta „colcăiala cripto-socialistă din câteva nuclee mediatice infestate de cristofobie anti-ortodoxă și din care se ițesc capetele pleșuve și deloc limpezi, analfabete cultural și religios ale unor pseudo-jurnaliști trăitori în bula lor de fiere”, decât „în dificila cheie a compătimirii creștine” (stirileprotv.ro). Ei, na, e foarte puţin probabil ca CTP să fie „analfabet cultural şi religios” ori „pseudo-jurnalist”. Problema, accentuată şi de nevrozele pandemiei, e că la violenţă s-a răspuns cu multă violenţă. Şi cu multă ură. „Dificila cheie a compătimirii creştine”… Fraza ce i-a scos din sărite pe mulţi, înroşind şi fb-ul: „Pentru a prosti oamenii, șarlatanul Daniel n-are nevoie de matematică, nici de logică – o dă direct, ca o strigătură pentru vitele ce le păstorește: ascultați ce vă spun, fiindcă a interzis pelerinajul la moaștele Sf. Dimitrie în octombrie 1989, comunismul a căzut peste câteva luni” (republica.ro). Limbajul e inadecvat, fără îndoială! Dar, dincolo de limbaj şi de excesele de violenţă şi ură, megascandalul mi-a arătat şi o Românie parcă a unei ferme a animăluţelor. Animăluţele alea de pluş ori pufoase, gingaşe, delicate care latră imediat foarte nervos pentru că cineva le-a spus vite. Chiar aşa, „noi suntem vite, nişte animăluţe aşa drăguţe?” Evident, nu putem generaliza. Aici e poate cea mai mare greşeală a textului CTP. Dar, totuşi, nu sunt cam prea multe animăluţe, pardon vite printre noi?…

Daniel Săuca

Magazin Sălăjean

magazinsalajean.ro

Daniel Săuca

O știre publicată și de ziarul nostru: „Ministrul Educației, Monica Anisie, a anunțat miercuri că va face «toate demersurile» pentru ca Parlamentul să adopte anul viitor o lege care «să pedepsească aspru FAKE NEWS-ul». «Voi face toate demersurile și tot ce îmi stă în putință ca Parlamentul, anul viitor, să realizeze și să adopte o lege care să pedepsească aspru FAKE NEWS-ul. Cred că o societate educată e o societate informată corect!», a scris Monica Anisie, pe contul ei de Facebook. Reacția ministrului vine după ce o declarație a sa a stârnit polemici în mediul online. Anisie a fost invitată luni seara la Realitatea Plus, unde a fost întrebată dacă există soluții pentru accesul la cursuri în cazul elevilor din medii defavorizate și care nu dispun de curent electric. Anisie a făcut referire la acest subiect și a amintit în acest context și despre programul realizat cu TVR, care a stârnit titluri de presă de genul «Ministrul Educației recomandă lecţii la televizor pentru copiii care locuiesc în case fără curent electric» sau «Anisie, răspuns halucinant: Copii fără curent electric în case, școala online la televizor»” (hotnews.ro). Îi dorim succes doamnei Anisie! Chiar ar fi o reușită de zile mari, să se reglementeze legislativ „Fake news-ul”, cu toate că mă îndoiesc de reușita unui asemenea demers. Ca și de adoptarea necesarei legi a presei ori a reglementării domeniului „online” din perspectiva mass-media. Pandemia ne-a demonstrat și că mai nimănui nu-i pasă de asemenea „chichițe”, ca și înainte, de altfel. Și apoi, „feic niuzul” amintit mai sus se bazează totuși pe realitatea: foarte mulți elevi și profesori nu au resursele tehnologice, materiale, cum vreți, să participe normal la cursuri online. Așa că, și prin România, „feic niuzurile” se nasc bazându-se pe realități, chiar dacă sunt „distorsionate” ori „manipulate” politic, propagandistic. Și mai credem că, nu de puține ori, „feic niuzurile” lucrează cu „materialul clientului”, fie și declarații „interpretabile”. Comunicarea politică, și în vremuri de pandemie, trebuie făcută „ca la carte”. De autorități și specialiști în domeniu. De oameni care, adică, se pricep. Nu e numai vina presei (și) pentru lipsa de „informare corectă”.

P.S.: „O comisie specială a Parlamentului European va încerca să identifice şi să combată atacurile informaţionale cibernetice. Mai ales în plină pandemie, dezinformarea la comandă este tot mai prezentă, cred reprezentanţii UE” (dw.com/ro)….

magazinsalajean.ro

Sub egida ziarului Magazin Sălăjean a apărut o nouă carte semnată de Daniel Săuca: „Aș vrea să vă rog”, cu o prefață de Carmen Ardelean. Volumul cuprinde o selecție din editorialele publicate de autor în perioada 2017-2020 în cotidianul Magazin Sălăjean.

Daniel Săuca: „Scriu săptămânal editoriale în Magazin Sălăjean din octombrie 2007. De 13 ani. Dacă nu mă înșel, scriu mai apăsat editoriale de pe vremea cotidianului Transilvania Jurnal. Să fie de atunci 22-23 de ani… Un lucru măcar e clar: am îmbătrânit! Am îmbătrânit și cu editorialele mele, cu speranțele mele, cu disperările mele. Și neputința: nu pot schimba (în bine) mai nimic din baiurile societății românești. Poate nu acesta este rolul ziaristului, publicistului, editorialistului, ci acela de a depune mărturie, de a scoate la lumină nenumăratele incongruențe, probleme ale țării, ale oamenilor. Asta și fac, cred, de mulți ani. Cu cât succes, rămâne de văzut… E de văzut și ce mai înseamnă azi succesul. Deja am vorbit prea mult… Le mulțumesc și pe această cale tuturor celor care mă sprijină în demersurile mele culturale și jurnalistice!” (…)

magazinsalajean.ro

Petre Barbu: Cartea s-a hotărât să moară în România. Iar guvernul a dat bani televiziunilor

Un exemplu de manevră mizerabilă a politicienilor noștri de mai bine de 30 de ani: băgăm bani în presă pentru că avem nevoie ca să apărem în fiecare zi la televizor, iar pe editori și librari îi lăsăm să se descurce, care supraviețuiește, bine, care moare, Dumnezeu cu mila!, cartea nu ne este de niciun folos, cu cât consumul de carte scade, cu atât sunt mai mari șanse să manipulăm cu succes, să dirijăm, să fraierim poporul îndobitocit, în tot timpul anului, nu numai în campaniile electorale! (…)

Libertatea

libertatea.ro